Șah mat !

26 apr. 2011 -  la 23:36

Nu stiu la câţi dintre voi vi se întâmplă să faceţi în gând analogii cu privire la anumite lucruri din viaţă. Recent mi-am reamintit o analogie facută de mine cândva. Este vorba despre asemănarea intre oportunitatile care apar in viata / partide de şah, şi între deciziile pe care le luăm în viaţă / mutări pe tabla de şah în jocul al cărui final va fi însăşi destinul nostru.De oportunităti avem parte în fiecare moment, si decizii mai mult sau mai puţin importante luăm în fiecare clipă.

De corectitudinea deciziilor noastre depinde binele şi fericirea noastră, a familiei şi societătii în care trăim.

Cred că sunteţi în asentimentul meu când spun că fiecare decizie contează.

Uneori mă gândesc la deciziile pe care le i-au ca la mutările dintr-o partidă de şah.

Fiecare mutare/decizie îşi are timpul ei. Fiecare îţi dă un avans mai mic sau mai mare şi are atât rol defensiv cât si de atac. Cei care ştiu măcar puţin şah, ştiu că de obicei la începutul jocului se mută mai întâi pionii şi mai apoi se avansează şi cu celelalte piese. Când joci şah e indicat să gândeşti în avans, adică să analizezi situaţia actuală şi să te gândeşti la următoarele câteva mutări.
Îţi faci un plan, două, trei, şi apoi muţi. V-aţi întrebat ce îl face pe unul din jucători să piardă?

De cele mai multe ori lipsa de experienţă. Apoi nerăbdarea, lăcomia şi teama. Cu siguranţă nu vei putea excela în şah dacă nu vei învăţa să te stăpâneşti şi să cauţi şi sa faci cea mai buna alegere.

Mi s-a întâmplat când jucam şah cu tatăl meu şi eram prinsă ca într-un cleşte, să îmi fie teamă de aparent iminentul şah mat. Nu pot să spun ca teama aceasta m-a ajutat vreodată.

Dar atunci când am învăţat s-o ignor am putut să mă concentrez şi să ies la liman, să câştig.

Încă ceva… sunt unii jucători nu foarte experimentaţi cărora le place să facă colecţie cu piesele adversarului şi se avântă să le înhaţe fără să mai fie atent la intenţiile oponentului. Astfel se vor trezi cu multe piese adunate dar cu o partidă pierdută.
Mai este un lucru la care nu se gândesc foarte mulţi jucători de şah… Să piardă… Învaţă să sacrifici lucrurile mici pentru a le câştiga pe cele mari.

Vrei să fii fericit? Vrei să profiţi la maxim de oportunităţile care îţi apar în viaţă? Dacă da, atunci dovedeşte-ţi ţie că poţi fi un maestru în şah… Ţine minte asta: stăpâneşte-ţi teama şi nerăbdarea şi nu te pripi. Ai minte, foloseşte-o şi analizează atent toate lucrurile. Cu cât analizezi mai mult, cu atât vei şti ce mutări, decizii corecte să faci. Vei regreta ori de câte ori vei lua decizii pripite, fără să te gândeşti prea mult la consecinţe, fără să te gândeşti că orice mutare îţi poate fi fatală. De multe ori trebuie să aştepţi un timp mai îndelungat ca să primeşti roadele deciziilor tale corecte. Aminteşte-ţi atunci că timpul este aliatul tău. Lucrează la răbdarea, credinţa şi caracterul tău, şi vei vedea că poţi fi un adevărat maestru.

Astea sunt doar câteva din gândurile mele şi cred că adevărul nu este departe de ele. Sunt viaţa mea.
Ţinând cont de cele spuse mai sus, care vor fi următoarele tale mutări maestre? Succes!

Atunci si acum

19 apr. 2011 -  la 11:58

S-a schimbat ceva ?

A trecut doar un amarat de an, infim, in care m.am aruncat prosteste cu capul inainte, in care m.am uitat de mii si mii de ori inapoi, mi.a fost frica, m.am indragostit, m.am oprit din drum, am pierdut, am cazut, am gresit. Un an in care m.am impotmolit DAR am razbit, m.am ridicat, am ajuns aici, am ridicat stafeta ( ce bine suna)
In ultimele minute m.am oprit si am intors privirea, atat de multe s.au petrecut, multe dar nu indeajuns incat sa fiu multumita.
Dar (ce.mi place cand spun ”dar”) cand vine argumentul care da savoare unei conversatii, care imi da peste nasuc si.mi spune ”deschide ochii”.
Am intalnit sute de oamenii demn de interes, cu mentalitati, traditii, diferite, am calatorit cat n.au facut altii intr-o viata, dintr.o clipire m.am renascut, m.am schimbat ( imi place sa cred ) Zambesc nespus de mult cand merg pe strada, uneori fara sa vorbesc la telefon, pentru ca am motive.
In tarile in care am fost toti zambeau, cine stie de ce, dar cert este ca nimeni nu se grabea, erau oamenii fericiti si lucrul acesta imi dadea energie.
Am invatat sa.mi asum riscuri, e un sentiment grozav. Restul zilelor mi.am planificat viata, timpul care este atat de pretios...si ma bucur ca am invatat sa imbin utilul cu placutul, sa.mi pun planul de pe hartie in actiune, este greu doar sa fac primul pas. Am dat peste un articol destul de interesant care m.a frapat , el suna cam asa :

” Stiati ca mai putin de 3% din adulti si-au scris macar o singura data in viata telurile si planurile pe care-ar dori sa le realizeze? Un experiment facut la Universitatea Yale in anii 60 a demonstrat ca cei care-si pun planurile pe hartie sunt si cei care le realizeaza in timp. Atunci cand iei loc si iti pui pe hartie telurile, te plasezi in topul celor 3%.”
Deci nu e de mirare ca daca vei proceda la fel, vei incepe in curand sa ai aceleasi rezultate ca si ei !

Brian Tracy ne asigura ca o importanta de peste 80% in obtinerea succesului si a fericirii o are claritatea scopului si ca lipsa claritatii este responsabila de frustrarile si ratarile care apar.

Se spune ca „Succesul inseamna in primul rand stabilirea telului. Restul sunt amanunte”. Nu ati observat ca oamenii care au teluri clare, bine definite le realizeaza chiar mai repede decat isi pot imagina cei care nu prea stiu ce vor?

Cele trei chei ale Realizarii

Brian Tracy considera ca cele trei chei magice ale realizarilor exceptionale sunt „Claritatea, Claritatea, Claritatea”

Succesul este determinat in cea mai mare masura de cat ne este de clar ceea ce vrem sa realizam cu adevarat. Subconstientul nostru prelucreaza continuu informatii ca sa ne indrepte intr-o anumita directie. Atunci cand mintea are o tinta definita se poate focaliza si refocaliza pana reuseste sa isi atinga tinta. Daca tinta nu este definita, energia mintii pur si simplu se risipeste.

Scrieti si rescrieti obiectivele (scopurile)!

Da, pentru ca daca iti vei scrie mai des obiectivele cu atat te vei gandi mai mult la ele si atunci ele iti vor deveni si mai clare. Cu cat stii mai limpede ce vrei, cu atat vei pune pe primul loc lucrurile care te vor ajuta sa-ti atingi scopurile.”


( sursa : http://www.aimee.ro )


....Ei asta-i buna !






nimic important

17 apr. 2011 -  la 00:53

Obisnuiam sa scriu, nu mult, dar suficient, astazi, nu am fost in forma maxima, am tolanit nițel in pat, cu gandul la...diverse, si la finalul zilei am vazut un film, (what can I say I.m a sucker for a happy ending ) dar in asta nu a fost sa fie cel anticipat, m.a cuprins fiorul, plansul instant caci asa fac cand o poveste imi atinge o coarda sensibila si m.a pus pe ganduri, contradictorii de astfel.

Doua cuvinte ”what if” ...ah cat de usor imi era sa scriu acum cativa ani, am ruginit, si cuvintele imi curg greu, dar incerc, asta inseamna sa.ti tot cauti finalul acela fericit, sa incerci, sa risti, sa te arunci cu capul inainte, poate, nu sunt in masura sa zic un ”da” ferm, dar daca am lua cu totii in calcul varianta ”what if” poate ca...am proceda altfel, ne.am schimba?

Nu am putea aprecia momentele fericite daca nu am trece si prin cele grele .

E cu mult trecut de ora fixa, noaptea nici nu o simt, pe fundal canta Debussy, si iar ma scufund in ganduri, am pierdut o zi deja, si maine, adica azi o iau de la capat cu haosul organizat .

Cu bine.

chimie....

 la 22:45

-Mi-e dor!
-Stiu!
-Te vreau!
-Stiu...
-Te simt atat de departe...desi esti aici...
-Stiu...
-Ma faci sa plang...
-Stiu...
-Iti place ca ma ranesti?
-Da si nu...
-Explica!
-Nu pot! E pur si simplu ceea ce simt! Vreau sa suferi desi nu vreau!
-De ce?
-Pentru ca te iubesc!
-Asta nu e iubire!
-Tu nu intelegi!Nu ai cum! Tu nu ma iubesti...Sunt doar un capriciu...
-Ce stii tu?
-Te cunosc mai bine decat te cunosti tu!
-Nu-i adevarat. Te-ai inselat de atatea ori in privinta mea...de unde stii ca nu te inseli si acum?
-Pentru ca stiu!
-Atunci de ce nu ma lasi sa plec?
-Te las!
-Nu-i adevarat...M-ai inlantuit si nu ma lasi decat sa ma indepartez,apoi ma tragi inapoi!
-Inca mai sper...
-La ce?
-Ca tu esti doar imagiantia mea si intr-o zi ma voi trezi si vei disparea!
-Nu te inteleg!
-Stiu...Tu esti altfel...Esti precum un inger cazut...Nu poti urca la cer pentru ca ai gresit dar nu poti coboari in infern pentru ca ai un suflet mult prea pur... Esti intre doua lumi...
-Deviezi de la subiect.
-Tu nu te intelegi pe tine, de ce incerci sa ii intelegi pe altii?
-Nu pricepi....
-De ce plangi?
-Pentru ca tu ma faci sa plang!De fiecare data ...
-Stiu...Si tu ma faci sa sufar! Enorm, doar ca nu stii!
-Eu? Pe tine? Niciodata! Indiferenta ta nu poate fi strapunsa de nimic!
-De ce ma judeci? De ce imi judeci masca? Cu ce drept ? Cine te crezi?
-Dar tu de ce o faci?
-Pentru ca te iubesc!
-Si eu te iubesc!
-Nu ,ti-am mai spus ,tu crezi ca ma iubesti!
-Dar...
-La ce ai renunta pentru dragostea ta?
-La ...
-La nimic te asigur! Nu ai putea renunta la siguranta, la confort, la liniste, la tot ceea ce eu nu iti pot oferi!
-Nu-i adevarat!
-Ai mai facut asta in trecut ,o stii prea bine! Eu nu iti pot oferi decat dragostea mea si mult risc, multa nesiguranta si nici macar putina liniste... Ai vrea toate astea?
-Nu stiu....
-Eu stiu!NU ai putea risca sa ma iubesti cu totul ,pentru ca intotdeauna te vei intreba "DACA?". Imi pare rau...dar tu nu ma iubesti!
-Daca cineva nu te iubeste asa cum iti doresti nu inseamna ca nu te iubeste.
-Dupa cum spuneam ...DACA...Te rog pleaca...
-Eu...nu ..vreau sa te las ...
-Pleaca...vei suferi..pleaca am spus!
-NU!
-Ba ai sa pleci! Chiar daca azi ramai langa mine ,maine ai sa pleci cu siguranta!Nu esti genul care sa simta dragostea..esti genul care vrea sa intelega dragostea...Tu iubesti iubirea ...atat

Gresim..

 la 22:35

....Cu totii o facem. Cel mai trist este cand realizam cat de grave sunt consecintele. Nu putem da inapoi , pentru ca de cele mai multe ori de greselile noastre depind atat de multe si paote chiar si atat de multi. Des se intampla sa mergem din greseala in greseala, din rau in mai rau...si atunci sa ne intrebma ce rost are? Ce rost are sa ne chinuim atat de mult sa indreptam ceea ce credeam ca este posibil cand atunci cand indreptam ceva stricam altceva. Stiti prea bine cum este sa rupem inima cuiva in mii de bucati, cum este sa ne ingreunam constiinta si sa suferim langa celalalt . Sunt sigura ca stiti cu totii. Nu cred ca exista persoana in lume care ,cu voie sau fara voie sa nu fi frant macar odata o inima, sa nu fi distrus un suflet. Mai grav este ca acele persoane vor face la randul lor greseli si tot asa pana cand cercul se inchide tot la noi.
Putem fi vreodata intregi? Chiar exista acea persoana perfecta pentru fiecare? Oare nu ne indragostim doar pentru a nu ramane singuri? Din teama ca am putea fi diferiti de ceilalti , de a nu putea simti? Oare nu ne minatim?
Si totusi ce ar fi viata fara cineva care sa doarma langa noi...care sa ne asculte atunci cand suntem frustrati...care sa viseze langa noi... Dar daca acea persoana nu este ceea ce vrem noi dar noi suntem ceea ce vrea ea...atunci e oare normal?
Cand stim ca iubim? Cu lumina inchisa atunci cand cineva e langa noi si ne tine in brate si ne viseaza ...iar noi visam la ceva mai presus de persoan respectiva este normal? Cand cineva plange pentru noi dar ...noi suntem atat de imuni la lacrimi si nu intelegem..nu intelegem nimic...Cum putem scapa de gandurile confuze atunci cand privim pe cineva drag nu il vedem? De ce nu putem raspunde cu toata inima unei inimi care este dispusa sa bata in acelasi ritm cu a noastra ? De ce intotdeauna lipseste ceva? De ce trebuie sa fim rupti de noi si mai ales de ceilalti? De ce suntem atat de egoisti si nu intelegem ...de ce nu intelegem ca suntem atat de nesimnificativi incat trebuie sa iubim pe cei care ne iubesc si sa nu ...sa nu visam la povesti ...Romeo si Juliet nu au existat...Si chiar daca...Chiar daca au existat ..dragostea lor a fost atat de scurta incat ...a murit.
Nu inteleg...totul se invarte in jurul meu cu o viteza mult prea mare pentru mine...Cineva in lumea asta mare ar trebui sa mi se potriveasca precum o manusa dar din ce mai mult cred ,simt ca nu exista perfectiune nici macar in dragoste...Nu pot indeajuns incat sa nu gandesc iubirea ...si nu gandesc indeajuns incat sa nu iubesc iubirea...
Fericirea...ce cuvant dulce si cat de greu este de atins...Fericiti sunt cei ce nu isi pun intrebari si isi traiesc pur si simplu viata...si ajung sa fie fericiti.
Descurajata privesc in urma mea si nu vad decat faptul ca inainte mi se asterne un drum la fel de nesigur ca si pana acum. Orice pas facut modifica indeajuns de mult lumea si echilibrul cu greu obtinut ...Si fiecare pas gresit aproape ca imi frange gatul. Cu ultimele forte ma ridic plina de zgarieturi si vanatai ...si incerc sa merg mai departe dar totul ma trage inspre trecut si apoi ma invarte intr-o valtoare rapida si de neinteles...