Un singur lucru-ti cer sa nu regreti...
Si-acum,
Paseste-ncet sa nu-mi destepti covorul
Si mastile-adormite pe
pereti !...
Paseste-ncet ca si cind
nici n-ai fi
Intrat aci !...
Odaia mea e scena-n care-actorul
E vesnic altu-n fiecare seara -
O scena ce-si pastreaza doar decorul
Si linistea
Ca si-o modesta gara
Prin care trenurile trec minate
De gestul unei miini halucinate.
Paseste-ncet sa nu-mi destepti minciuna
Scrisorilor inchise prin sertare
Si florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fara soare
Prin care nu mai intra azi
Nici una
Din cele ce pasira la-ntimplare...
Paseste-ncet sa nu-mi destepti bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Si nasturi descheiati de miini rebele.
Odaia mea-i cavoul fara poarta
Din care poti iesi afar'cind vrei,
In el nu odihneste nici o moarta,
Ci numai visuri blonde de femei !...
Paseste-ncet sa nu-mi trezesti groparul
Si umbrele-adormite pe pereti,
Paseste-ncet si nu privi spre ele...
Si nu uita ce-ti cer: Sa nu regreti !
Ion Minulescu
Ion Minulescu
Rinduri
pentru nechemata
I.Minulescu
Astepti pe cineva?
Nu stii pe cine?
Sau nu te-astepti decit pe tine
Sa te-nfruptezi din ce ti se cuvine?
Nu stii ca azi sau miine -
Vrei, nu vrei -
N-astepti decit sosirea Ei?
Si-oricine-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate -
Fie ca-ti bate-n geam in zori de zi,
Fie ca-ti intra-n casa-n miez de noapte -
Exact in clipa cind ti-apare,
Doar te saruta si..
Dispare!...
Sau nu te-astepti decit pe tine
Sa te-nfruptezi din ce ti se cuvine?
Nu stii ca azi sau miine -
Vrei, nu vrei -
N-astepti decit sosirea Ei?
Si-oricine-ai fost
Sau vei mai fi,
Sosirea celei nechemate -
Fie ca-ti bate-n geam in zori de zi,
Fie ca-ti intra-n casa-n miez de noapte -
Exact in clipa cind ti-apare,
Doar te saruta si..
Dispare!...
Va fi...
I.Minulescu
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei intra
In parcul meu,
Nisipul aleelor desarte,
Imbratisind pantofii tai albi, va tresari...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zimbi...
Ferestrele-mi inchise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei veni,
"Olimpia" din cadru-i iti va suride iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari...
Demonul nebuniei va cobori din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru.
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, intr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.
Si-apoi...
Va fi intr-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Vai!... cea din urma seara cind tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfirsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...
Si-atita tot...
Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna,
Nici stele cazatoare...
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...
I.Minulescu
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei intra
In parcul meu,
Nisipul aleelor desarte,
Imbratisind pantofii tai albi, va tresari...
La revederea celei venite de departe
Copacii vor zimbi...
Ferestrele-mi inchise se vor deschide iar,
Si-n vazele uitate pe albe etajere,
Buchetele uscate de alb margaritar
Vor palpita
Ca-n ascultarea unui demonic Miserere!...
Va fi-ntr-o noapte calda de mai.
Cind vei veni,
"Olimpia" din cadru-i iti va suride iar,
Ceasornicu-n perete va respira mai rar
Si mutele covoare, pe jos, vor tresari...
Demonul nebuniei va cobori din nou
Pe-albastrele sofale
Si albele dantele,
Aripa lui va stinge lumina-n candelabru.
Iar noi,
Sub ocrotirea tacutelor perdele,
Postum ca si-ngropatii de vii, intr-un cavou,
Ne vom iubi-n parfumuri de brad si de cinabru.
Si-apoi...
Va fi intr-o seara poate ca si-alte seri.
Va fi
O seara de octombre cu palpitari discrete
De frunze,
De imagini,
De pleoape
Si regrete...
Vai!... cea din urma seara cind tu vei mai veni
Va fi o aiurare de toamna pe sfirsite,
O aiurare-n versuri brodate pe-o batista -
Simbolul despartirii...
Si-atita tot...
Si-apoi
Nu va mai fi nimica,
Nu va mai fi nici soare,
Nu va mai fi nici luna,
Nici stele cazatoare...
Si fata de noi singuri,
Poate,
Nu vom mai fi nici noi!...
Romanta ploilor de vara
I.Minulescu
Ce voluptoase-s ploile de vara !...
Sunt vesnic calde si catifelate
Ca bratele femeilor ce ne-nfioara
Cu-aceleasi biblice senzatii repetate
La infinit -
Ca ploile fara sfirsit -
Din clipa primului pacat
De Eva si Adam sanctificat !...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind se-mpreuna sexele, spre seara !...
Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cind le lasam sa intre in odaie,
Sa ne topeasca buzele timide
In buzele lor calde si umide !...
Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cind ne repeta-n fiecare seara
Romanta ploilor de vara -
Pe care noi,
Doi cite doi -
N-o mai cintam nici pe ghitara,
De cite ori
Nerabdatori
Ne-nchidem tainic in odaie...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Si ne saruta, seara dupa seara,
Cu-aceleasi buze pline de vapaie,
Eternizind acel "Da capo-al fine",
Pe care noi il repetam fara rusine
Pe-aceeasi sofa din odaie
Armonizindu-l cu-ale ploii soapte
Pina se schimba seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind ne saruta pina ne omoara...
I.Minulescu
Ce voluptoase-s ploile de vara !...
Sunt vesnic calde si catifelate
Ca bratele femeilor ce ne-nfioara
Cu-aceleasi biblice senzatii repetate
La infinit -
Ca ploile fara sfirsit -
Din clipa primului pacat
De Eva si Adam sanctificat !...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind se-mpreuna sexele, spre seara !...
Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cind le lasam sa intre in odaie,
Sa ne topeasca buzele timide
In buzele lor calde si umide !...
Ce voluptoase-s picaturile de ploaie
Cind ne repeta-n fiecare seara
Romanta ploilor de vara -
Pe care noi,
Doi cite doi -
N-o mai cintam nici pe ghitara,
De cite ori
Nerabdatori
Ne-nchidem tainic in odaie...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind ne-ntregesc cu stropii calzi de ploaie
Si ne saruta, seara dupa seara,
Cu-aceleasi buze pline de vapaie,
Eternizind acel "Da capo-al fine",
Pe care noi il repetam fara rusine
Pe-aceeasi sofa din odaie
Armonizindu-l cu-ale ploii soapte
Pina se schimba seara-n miez de noapte...
Ce voluptoase-s ploile de vara
Cind ne saruta pina ne omoara...
Romanta ultimei seri
I.Minulescu
Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi rosii -apusuri de vara-
Port urmele luptei pierduta-n palatul
Eternului Miine
Si fostului Ieri!...
Mi-ai spus intr-o seara ca-i ultima seara!...
Vai!...Ultima seara ce trist se sfirsea...
Te vad parca si-astazi invinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
si miinile-n cruce ca doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...
Sarmana invinsa de insusi invinsul
Vointelor tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul in gesturi ce mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara
Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plinge,
Si-n urma, cum moare-n palatul
Eternului Miine
Si fostului Ieri!...
Sint glasuri de clopot ce parca te cheama
Si glasuri de streanguri ce scirtiie-n vint...
Un glas de fringhie si-un glas de arama
Se zbat impreuna,
Si doua sentinte
Topite sint parca-ntr-un singur cuvint:
"Amantul te minte"...
"Amanta te minte"...
Si-n viata, acelasi etern Inceput
E doar profanarea acelor Sfirsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!
I.Minulescu
Pe buzele-mi rosii port si-astazi stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara...
Pe buzele-mi rosii -apusuri de vara-
Port urmele luptei pierduta-n palatul
Eternului Miine
Si fostului Ieri!...
Mi-ai spus intr-o seara ca-i ultima seara!...
Vai!...Ultima seara ce trist se sfirsea...
Te vad parca si-astazi invinsa,
Culcata,
Pe-aceeasi araba si veche sofa,
Cu pleoapele-nchise,
Cu gura-nclestata
si miinile-n cruce ca doua stindarde
Salvate din focul cetatii ce arde!...
Sarmana invinsa de insusi invinsul
Vointelor tale...
Suprema chemare
Ce-si pierde zigzagul in gesturi ce mor...
Lumina nocturna de stea cazatoare...
Pe buzele-mi rosii priveste stigmatul
Dezastrelor mute din ultima seara
Si-asculta-ti a luptei stridenta chitara
Cum plinge,
Si-n urma, cum moare-n palatul
Eternului Miine
Si fostului Ieri!...
Sint glasuri de clopot ce parca te cheama
Si glasuri de streanguri ce scirtiie-n vint...
Un glas de fringhie si-un glas de arama
Se zbat impreuna,
Si doua sentinte
Topite sint parca-ntr-un singur cuvint:
"Amantul te minte"...
"Amanta te minte"...
Si-n viata, acelasi etern Inceput
E doar profanarea acelor Sfirsituri,
Traite
Si-apuse cu cei din trecut!
TREI LACRIMI RECI DE CALATOARE
I.Minulescu Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
.......................................
Cu ochii urmari-vei tarmul,topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare;
Iar eu pe tarm
Mihnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegind ca mi-esti pierduta,
Te-oi plinge-n ritmul unui vers.
Si versul meu
L-o duce poate vreu cintaret pina la tine,
Iar tu -
Cintindu-l ca si dinsul,
Plingindu-l,poate,ca si mine -
Te vei gindi la adorata in cinstea careia fu scris,
Si-uitind ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Intunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cind te-afunda vaporu-n zare
Si cind din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!
I.Minulescu Si-ai sa ma uiti -
Ca prea departe
Si prea pentru mult timp pornesti!
Si-am sa te uit -
Ca si uitarea e scrisa-n legile-omenesti.
.......................................
Cu ochii urmari-vei tarmul,topindu-se ca noru-n zare,
Si ochii-ti lacrima-vor poate
Trei lacrimi reci de calatoare;
Iar eu pe tarm
Mihnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Si-ntelegind ca mi-esti pierduta,
Te-oi plinge-n ritmul unui vers.
Si versul meu
L-o duce poate vreu cintaret pina la tine,
Iar tu -
Cintindu-l ca si dinsul,
Plingindu-l,poate,ca si mine -
Te vei gindi la adorata in cinstea careia fu scris,
Si-uitind ca m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Intunecatu-mi chip,
Ca-n ziua cind te-afunda vaporu-n zare
Si cind din ochi lasai sa-ti pice
Trei lacrimi reci de calatoare!
Multasteptatei
I.Minulescu
De cind te-astept!...
Sint ani...
Si anii ce lungi iti par cind n-ai cu cine
S-asculti ciudatele romante ce pling viorile-n surdine...
Si violetele apusuri ce triste-ti par cind n-ai cui spune
Ce-nfiorari plutesc in zare
Si-n plinsul celor patru strune!...
...........................................................
Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data
Multasteptatele amante soseau grabite sa-si sarute
Amantii,
Ce-asteptau in umbra, tacuti ca niste statui mute...
Si cite primaveri, de-a rindul, castanii rosii nu-mi vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu s-arata!...
Te-am asteptat pe tarmul marii--
Pe tarmul nalt ca si terasa
Castelului regesc pe care un print si-ar astepta mireasa...
Dar valurile, stiutoare de soarta celor ce pornira
Spre tarmul unde stam de straja,
Cind le-ntrebai ce stiu de tine,
Imi spusera c-astept zadarnic...
Si azi viorile-n surdine...
Ce-mi pling ciudatele romante
Mai trist de cum le plinse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netalmacitelor dureri...
I.Minulescu
De cind te-astept!...
Sint ani...
Si anii ce lungi iti par cind n-ai cu cine
S-asculti ciudatele romante ce pling viorile-n surdine...
Si violetele apusuri ce triste-ti par cind n-ai cui spune
Ce-nfiorari plutesc in zare
Si-n plinsul celor patru strune!...
...........................................................
Te-am asteptat la-ncrucisarea potecilor pe care-alt'data
Multasteptatele amante soseau grabite sa-si sarute
Amantii,
Ce-asteptau in umbra, tacuti ca niste statui mute...
Si cite primaveri, de-a rindul, castanii rosii nu-mi vestira
Ca nimeni n-a trecut pe-acolo
Si-n zare nimeni nu s-arata!...
Te-am asteptat pe tarmul marii--
Pe tarmul nalt ca si terasa
Castelului regesc pe care un print si-ar astepta mireasa...
Dar valurile, stiutoare de soarta celor ce pornira
Spre tarmul unde stam de straja,
Cind le-ntrebai ce stiu de tine,
Imi spusera c-astept zadarnic...
Si azi viorile-n surdine...
Ce-mi pling ciudatele romante
Mai trist de cum le plinse ieri,
Par lacrimi picurate-n cupa netalmacitelor dureri...
Celei din urmă
I.Minulescu
Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...
A trecut...
Era-mbracate ca miresele lui Crist
Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din intuneric
Si-aruncat in plina ziua -
Ochii ei, reflexul unor aiurari netelmacite,
Se dublau ca-ntr-u suprema sarutare de adio.
A trecut...
Si-n urma celei de purta cu ea secretul
Frazelor turburatoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descrifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...
I.Minulescu
Ochii negri,
Parul negru,
Si-mbracata-n negru toata,
A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
Cine-a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?...
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...
A trecut...
Era-mbracate ca miresele lui Crist
Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
Demon, smuls din intuneric
Si-aruncat in plina ziua -
Ochii ei, reflexul unor aiurari netelmacite,
Se dublau ca-ntr-u suprema sarutare de adio.
A trecut...
Si-n urma celei de purta cu ea secretul
Frazelor turburatoare de seninuri fara pata,
Am ramas sa-i sorb parfumul
Si sa descrifrez regretul
Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept...
Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
Si-o astept?...
Moartea îndrăgostiţilor
Baudelaire
Paturile noastre fi-vor parfumate,
Şi-adânci divane sugerând morminte,
Flori pe etajere murmurând,ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.
Ultimă caldură risipind,curate
Inimile noastre, două făclii sfinte,
Împărţi-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre năzuind fierbinte.
Fi-va roş amurgul în misterele-albastre,
Nalta fulgerare, unică spre astre
Expirarea noastră plină de-amintiri;
Mai apoi un înger va deschide uşa,
Vrând să reînvie fostele iubiri,
Din oglinzi tăcerea şi din noi cenuşa.
Podoabele
Baudelaire
Iubita era goală, şi după-a mea dorinţă
Asupra ei păstrase sonorele podoabe,
Purtându-le cu-un aer semeţ, de biruinţă,
Ce-l au, în zile bune, a' maurilor roabe.
Risipa de metaluri şi pietre, ce se-mbină
Şi-n scânteieri de raze tresar în joc şi cântă,
Îngemănarea-aceasta de sunet şi lumină
Privirea mi-o vrăjeşte şi inima mi-o-ncântă.
Culcată între perne, ea se lasă-ndrăgită
Şi surâdea, plăcându-i cum se-nalţă s-o scalde
Iubirea mea tăcută, ca marea liniştită
Când vrea să prindă ţărmul în braţele ei calde.
Mă urmărea cu ochii tigroaicei îmblânzite,
Şi încercând alene atrăgătoare poze,
Dădea candoare pură lascivelor ispite
Şi-un farmec nou acestor trupeşti metamorfoze.
Şi umerii, şi braţul, şi pulpele rotunde,
Mi se-mbiau privirii cu luciul lor de piele;
În mlădierea lină a lebedei pe unde,
Şi pântecul, şi sânii - ciorchinii viei mele -
M-ademeneau mai dulce ca îngerii pierzării,
Smulgându-mi bietul suflet din liniştea adâncă,
Unde-l lăsasem singur, pe-o culme a uitării,
Să doarmă în cristalul palatului din stâncă.
Mi se părea că-n voie, un meşter desenase
Pe trunchiul Antiopiei un bust ca de băiat,
Şi mijlocul, pe şolduri, uşor i-l subţiase...
Ce splendid era fardul pe chipul ei bronzat!
- Apoi cu-ncetul lampa se stinse, şi-n odaie
Zăream numai căminul cum flacara-şi răsfrânge,
Iar focul, trimiţându-şi suspinul în văpaie,
Tot trupul ei de ambră i-l îmbăia în sânge.
Reculegere
Baudelaire
Cuminte fii durere,şi mai ales fii
calmă...
Ce dor ţi-era de seară şi seara a
venit
Eşarfa-i violetă oraşul a-nvelit
Dând unora nelinişti,altora vis,să
doarmă!
Şi-n vreme ce o gloată de muritori,o
turmă,
Sub bicele plăcerii-acest călău
setos-
Culege-va tristeţea într-un festin
hidos,
Durere tu, dă-mi mâna;rămâne-vom în
urmă,
Departe priveşte cum se pleacă în
haine peticite
Peste balcoane-n ceruri,toţi anii de
ispite
Iscând de prin adâncuri doar un
regret ardent.
Iar soarele pe moarte s-a pustiit în
peşteri
Şi ca un lung linţoliu întins peste
Orient,
Blândeţea nopţii-ascult-o,iubito,cum
păşeşte!
Ia seama fiu al jertfei,prin lumea-n
care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să
trăieşti în veci!
Sonet de toamnă
Baudelaire
M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi, de cristal:
“Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
-Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal!
Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare,
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare.
M-ai întrebat, cu ochii tăi limpezi, de cristal:
“Iubitul meu cel straniu ce daruri îmi găseşte?”
-Iubito, taci! Ţi-aş spune că inima-mi doreşte
Candoarea ce-avusese străvechiul animal!
Tu, care-mi legeni somnul cu mângâieri uşoare,
Să nu ştii niciodată cumplitu-mi nenoroc,
Nici taina scrisă-n mine cu litere de foc!
De patimă mi-e silă şi orice gând mă doare.
Unei trecătoare
Baudelaire
Asurzitoare, strada în jurul meu
mugea.
Înaltă şi subţire, durere maiestuoasă
În voalurile-i negre de doliu
fastuoasă
Şi mândră, o femeie trecu prin faţa
mea.
Cu sprinten mers şi zvelte picioare
statuare.
Eu mă-mbătam privind-o şi beam, ca
pe-un venin,
Din ochiul ei, cer vânăt de uragane
plin
Plăcerea ce ucide şi vraja care
doare.
Un fulger…apoi noaptea! – Făptură
fără drum,
Tu care cu-o privire m-ai renăscut
deodată,
Abia în veşnicie te voi vedea
de-acum?
În alte părţi, departe! Târziu! Sau
niciodată!
Căci nu-mi cunoşti cărarea, nu ştiu
spre ce mergeai,
O, tu zadarnic dragă, o tu care
ştiai!
|
Fata pe
care-o iubesc
Fata
pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-aş
vrea să vi-o descriu:
Ea
are-n privire-adâncimi de abis
Şi
ochii-i sunt verzi-cenuşiu!
Fata
pe care-o iubesc e frumoasă
Şi-i
greu s-o cuceresc,
E cea
care-atunci când păşeşte pe stradă,
Toţi
se întorc şi-o privesc!
Fata
pe care-o iubesc e frumoasă,
Şi
dragostea mea tot creşte,
O văd
foarte rar, fiindcă stă cam departe,
Şi ea
nu prea mă iubeşte...
|
...si To be continued...
|
