departe de nimic

12 aug. 2010 -  la 19:23
”- Nu ti-e frig Diana? Ma duc sa-ti aduc ceva sa te invelesc.
Mi-a adus o patura, m-a invelit bine, cu grija , cum se invelesc copiii, apoi s-a asezat iar pe scaunelul de langa mine, s-a uitat in ochii mei, eu intr-ai lui, si, dupa o tacere mai lunga:
- Nu stiu nimic despre dumneata, Alex.
- Nici nu ai ce sa stii, Diana. Sunt un om de nimic.
- De ce ?
- Nu stiu. N-am niciun tel in viata, niciun ideal. Poate e vina mea, sunt mediocru. Poate viata e croita prost, o simt ca o haina care ba e prea stramta, ba prea larga...
- Simti frumusetea unei astfel de nopti, Alex?
- Da, din pacate...
- Atunci, nu esti mediocru...
- N-am realizat nimic niciodata. Am sentimentul inutilitatii oricarui efort.
I-am pus mana pe par.
- Imi face atata bine, Diana , prietenia pe care mi-o arati.
Si mie imi facea bine prietenia lui, sinceritatea lui. Il simteam aproape de mine, si tot atat de aproape, ca si mine, de noaptea aceea , si tot atat de departe, ca si mine, de ceilalti oameni si de viata lor.
Gura lui era aproape de buzele mele, si distanta intre ele se micsora, sau crestea, dupa cum se legana hamacul, catre el sau catre mare. Am simtit nevoia sa-l sarut...Alex ma privea umil, avand aerul sa spuna : ” Nu se poate, ar fi prea mult ” . N-am facut niciun gest. Nici el.”

( fragment dintr-o carte )

adevarul ascuns

 la 17:01

”Presupunand ca Adevarul e o femeie, nu-i oare intemeiata banuiala ca toti filosofii in masura in care au fost dogmatici, s-au priceput prea putin la femei? Ca gravitatea inspaimantatoare si insistenta neindemanatica pe care au manifestat.o pana acum in urmarirea Adevarului au fost mijloace stangace si necuviincioase pentru a cuceri o femeie? Cert este ca Adevarul nu s.a lasat cucerit ” ( Prefata ”Dincolo de bine si de rau ” Friedrich Nietzsche )

....mai ramane loc de altceva?...eu nu cred :)


multumita unui prieten drag....( nu are legatura cu postarea...)
recomand filmul ”Peaceful warrior”

sa "potrivim" disperarea

10 aug. 2010 -  la 14:21

"Am incercat de multe ori sa lamuresc cauza neintelegerilor dintre mine si el.

Azi mi se pare ca trebuie sa fi fost un punct de plecare gresit, asa cum se intampla cand sari un ochi la impletiturile cu andrele, dupa care totul iese rau.

Daca iti dai seama numaidecat de punctul gresit si ai curajul sa desfaci pana acolo, totul se mai poate indrepta.

Alteori iti dai seama tarziu, cand lucrul este prea avansat, si, neavand curajul sa desfaci, iti spui : ` Lasa, voi cauta sa dreg pe cat se poate, nu se va baga de seama. Ce Dumnezeu, nu e decat un singur punct gresit !`…Dar atunci te poticnesti la fiecare rand, si, ochiurile gresite se-nmultesc , si nu mai stii cum sa repari greseala dintai. "


fragment din "Panza de paianjen " de Cella Serghi

Nu e nimic fara cusur

 la 12:20
Un împărat oarecare
Prin grădina sa umblînd
Pe răcoare în primblare
Şi un trandafir rupînd,
Atît cumplit deodată
Degetul ş-au înghimpat,
Încît îl lepădă-ndată
De durere supărat,
Zicînd : "Ce nepotrivire
La acest frumos răsur,
Ar fi făr' de preţuire
Cînd n-ar avea şi cusur !"
Şi chemă cu grabă mare
Un grădinar iscusit,
Căruia cu întrebare
Într-acest chip i-a vorbit :
-Aş vrea să ştiu : nu să poate
A să altui-ntr-un fel
Şi trandafirul, ca toate,
Ca să n-aibă ghimpi pe el ?
El răspunse cum că ştie
Ş-îl va face în scurt timp
După cererea-i să fie
Curat fără nici un ghimp.
Şi lăsînd jos altă treabă,
Altui un trandafir
Care ş-înflorind în grabă
A rupt dintr-însul un fir.
Şi la palaturi ducîndu-l,
Împăratului l-a dat,
Care în mînă luîndu-l,
Foarte mult l-a lăudat.
După acestea îl puse
La nasul său bucuros,
Dar cîtă mirare-i fuse
Vazînd că n-are miros !
Şi îi făcu întrebare
Zicînd : -Asta e ciudat!
Dar de ce şi miros n-are
Acum dacă s-a schimbat ?
El răspunse : -împărate,
Eu nicidecum nu mă mir,
Că pilde nenumărate
Ne dă acest trandafir.
Adică : în lume toate
Ca şi trandafirul sînt,
Fără cusur nu se poate
Nici un lucru pe pămînt.
Or ghimpi pe dînsul să n-aibă
Fără de nici un miros,
Or, ca întîi, ghimpi să aibă
Şi să miroase frumos.

Asemenea dar şi omul
E zidit cu acest dar
S-aibă ca floarea sau pomul
Un dulce şi un amar !...


Anton Pann


recomand filmul / cartea " Marele Gatsby " (autorul cartii este F. Scott Fitzgerald )

Aventuri

5 aug. 2010 -  la 09:59

Aveti noroc sa stiti...

rareori permit accesul cuiva in viata mea....

stiu, stiu...e o viata umila...

”sincera sa fiu...am gasit tot ce s-a putut scrie despre dragoste ,Shakespeare a spus” Distantele se sfarsesc in bratele indragostitilor” ....ce idee extraordinara....eu una nu am experimentat nimic asemanator dar vreau sa cred ca Shakespeare a facut-o.

Cred ca ma gandesc la dragoste mai mult decat oricine ar trebui , sunt mereu surprinsa de puterea ei absoluta de a schimba si defini vietile.

Tot Shakespeare a spus ”dragostea este oarba”, asta stiu sigur ca e adevarat.

Pentru unii oameni, in mod inexplicabil ...dragostea moare.

Pentru altii, dragostea pur si simplu se pierde...

Desigur, dragostea mai poate fi gasita, chiar si-n aventuri de-o noapte

Si mai este un fel de dragoste...cel mai crud din toate , cel care aproape isi ucide victimele, se numeste ”dragoste neîmpartașită” ...la asta sunt experta .

Majoritatea povestilor de dragoste sunt despre oameni care se indragostesc intre ei.

Dar cum ramane cu noi ceilalti?

Cu povestile noastre?

Ale celor care se indragostesc singuri?

Suntem victimele unei relatii unilaterale...suntem blestematii celor iubiti...suntem cei neiubiti...cei care-si poarta suferintele...cei cu handicap care nu dispun de un loc de parcare...

Da, aveti in fata o persoana de acest fel...”


p.s recomand filmul ”The holiday ”....