Trecand de la partea filozofica a lucrurilor la intamplarea mea: am cunoscut o persoana respectabila, ceea ce se cheama le nouveau riche, omul care crede ca odata cu banii or sa vina si succesul social si mai ales sexul. Oare banii te fac mai interesant din punct de vedere sexual? Cu siguranta da, dar pana la un punct.
Ce poti cumpara cu bani? Poti cumpara aproape tot ce iti doresti, dar lucrurile pe care le cumperi au in sine o valoare si un pret. Diferenta dintre pret si valoare o face mai oricine, mai putin specimenul Plin-de-sine. Un diamant nu are nici o valoare in afara de aceea de a fi rar, de aceea pretul lui este atat de mare; apa in schimb are o valoare foarte mare, insa pretul ei este foarte mic pentru ca se gaseste peste tot. Ce valoare si pret are sexul? Pretul pentru o partida de sex variaza de la mai mic la mai mare, valoarea ei ... nu prea mare. Te poti duce oriunde sa faci rost de sex, nici macar nu e nevoie sa mergi la un bordel. Budoarul unei tipe devine sinonim cu un bordel. Cate tipe nu o fac pe bani? Cate tipe nu o fac pe banii lui Plin-de-sine? Valoarea oricarui lucru se toceste daca nu o apreciezi. La fel si valoarea sexului. Contrar opiniei generale pretul nu este intotdeauna un indicator al valorii unui lucru. Daca iei un om si il despoi de toate hainele brand-uite ce mai ramane? Un corp care poate nu e cel mai atragator si o nuditate sufleteasca - omul nu are absolut nimic de oferit. Nu mai este omul plin de sine ... e gol (nu era o aluzie;)).
Valoarea sexului este asemanatoare cu a apei. Sexul are valoare in sine (si inca mare) singurul mod de al devaloriza este sa il faci pe bani.
Am inceput sa scriu despre relatii intr-un moment cand ma despartisem de cineva care insemnase foarte mult pentru mine.
Am inceput sa scriu intr-un moment rau al vietii mele si am scris avand ca tel sa il fac pe el sa citeasca. Am incercat sa gasesc lucruri destul de "hot", destul de controversate, destul de ..... eu stiu cum au fost, ca el sa citeasca ... El ar fi fost singurul public pe care mi l-as fi dorit...strainul...
De ce tinem mereu la opinia celor din jur? De ce ne lasam evaluati de persoane care un au nici un criteriu pentru a ne ne evalua?
Simtul umorului pe care il au alte persoane ne lasa sa fim amuzanti, inteligenta celorlalti ne lasa sa fim inteligenti, suntem moderni, incuiati, prosti, tristi, veseli in raport cu ceilalti, ei dau verdictul, ei ne spun ce putem fi si ce nu. Ne punem increderea in oameni, ne lasam evaluati de ei, sperand din tot sufletul ca ei ne vor evalua pozitiv, ne vor evalua asa cum credem ca suntem noi. Si atunci cand intervine un conflict intre aceste viziuni relatiile se rup.
Ne punem increderea in oameni si speram sa nu afle despre noi ce nu dorim sa afle. Cu totii vrem sa placem lumii din jur: fie ca este pentru o nota buna la scoala, fie ca este pentru o jucarie noua, fie ca este pentru o invitatie in oras, fie ca este pentru o partida de sex, toti vrem sa fim placuti, pentru ca altfel am fi singuri, am fi singuri si este cel mai greu lucru de suportat. La fel ca in copilarie cand faceam un lucru si eram rasplatiti, asa si acum: daca ne purtam bine vrem sa fim rasplatiti. Vrem o slujba mai buna, vrem respectul colegilor, aprecierea prietenilor si mai ales vrem dragostea neconditionata a persoanelelor pe care le iubim.
Cu totii ne punem increderea in oameni si cand vedem ca acea incredere nu este rasplatita, la fel ca purtatea buna din copilarie, suferim. Suferim si ni se pare nedrept, unii dintre noi plang, altii fac lucruri pe care mai tarziu le regreta, altii isi reprima durerea si devin goi sufleteste.
Cei mai multi dintre noi incetam sa ne mai punem increderea in oameni, pentru ca a da increderea unui om inseamna sa te increzi in el, sa-i dai controlul asupra unei parti din tine si sa-l dai ar insemna sa-ti incredintezi soarta ta altuia. Da, increderea este un lucru fragil, odata pierdut nu se mai recastiga. Nu ne mai incredem soarta in mainile altora, pentru ca altii ne-au facut de prea multe ori sa suferim, nu mai vrem sa ramanem frustrati ca dam si nu primim, si mai ales nu mai vrem sa suferim.
Si cu toate astea viata ramane un cerc vicios: mereu sfarsim prin a ne increde... si poate nu de fiecare data suferim...
& on this happy note.. inchei cu un citat de B.Pascal ”Acela care iubeşte pe cineva din cauza frumuseţii lui, îl iubeşte oare? Nu, căci vărsatul de vânt, care va distruge frumuseţea, fără a distruge persoana, îl va face pe acesta să nu o mai iubească. Si dacă sunt iubit pentru mintea, pentru memoria mea, sunt oare eu iubit? Nu, căci îmi pot pierde aceste calităţi, fără a mă pierde pe mine însumi. ”....ce mă enervează
