eşti uşor de găsit…
mereu înfometat ca un cerşetor te aşezi la marginea drumului
implorând tandreţea să te ajungă ruga să ţi-o audă dorul să ţi-l aline
şi oricât de generoasă ar fi cu tine nu ţi-e de-ajuns
sub pălăria-ţi zdrenţuită cocoloaşe de amintiri se înghesuie unele într-altele
sinapsele dor pentru că în graba ta să devii ai uitat să le sortezi după importanţă
le laşi la voia întâmplării nici măcar nu le asculţi

eşti uşor de pierdut…
se scufundă magia în pâcla din ochii tăi
atunci când cineva vine şi-ţi pune alte palme pe ochi - joc de-a ghici cine sunt…
hămesit cum eşti te laşi pradă şi celei mai insignifiante mângăieri
şi uiţi mâna ce-o sărutai deunăzi cu înfrigurare
te laşi purtat de curiozitate precum băieţelul cu pantaloni în carouri şi bretele elastice
alergi după noi încercări în pădurea pe care n-o cunoşti prea bine
şi te pierzi

esti uşor de uitat…
e nevoie doar de puţină tărie un gram de încăpăţânare şi un val de furie pentru că în egoismul ce te caracterizează ai scrijelit prea adâncă tristeţe în mine
ai aruncat prea multă uitare peste visele mele şi-ai neglijat prea des ca sunt
ne-am întors de unde-am plecat tu cercetaş eu visătoare
fiecare pe un alt drum