Se ia o bucata de piatra..../se razuieste cu raze/ pana cubul iese perfect.// Dupa aceea se ia un ciocan/ si brusc se farama un colt de-al cubului. /Toti, dar absolut toti zice-vor: / - Ce cub perfect ar fi fost acesta / de n-ar fi avut un colt sfaramat!"
Sa fie asa si cu relatiile? Sunt relatiile un cub perfect pana la un moment dat cand unul dintre cei doi sparge acea perfectiune? Oare un colt ciobit face lucrurile mai interesante? O sa fie cu atat mai valoros cubul (relatia) pentru ca definitia perfectiunii este perfectiune plus ceva adaugat? Sau si mai bine: exista relatii perfecte?
Eu nu prea cred, cred ca perfectiune nu exista in nimic, poate doar in arta, dar viata nu e arta si cu siguranta oamenii sunt departe de perfectiune; fiecare dintre noi avem slabiciuni, parti rele si suntem supusi greselii; gresim cel mai adesea persoanelor fata de care nu am vrea sa gresim.
Nu exista bine fara rau, tot ce poti face este sa minimalizezi raul. Nu poti fi fericit cu o persoana fara a fi si nefericit cu ea. Relatiile totale nu sunt o stare de fericire perpetua, oamenii cresc impreuna, se schimba si se influenteaza unul pe altul - o relatie profunda inseamna atractie catre partenerul tau, dar inseamna si multa munca: aceea de a-ti respecta partenerul, de a-l proteja, de a-l pune intotdeauna pe primul loc in tot ceea ce faci. Si daca partenerul constientizeaza lucrul acesta, atunci probabil "yours is the world", pentru ca vei putea conta pe el/ea indiferent de situatie.
Oricum ar fi ele, in viata, relatiile sunt cele care ne dau cele mai mari bucurii si cele mai mari deceptii. Nu poti trai singur asa ca.... poate coltul lipsa e chiar ce trebuie ca lucrurile sa dureze. Si cu toate dezamagirile ... spargem mereu cate un colt ... pentru ca it feels f***ing good.
Ar fi o situatie ideala daca dragostea s-ar termina intre doua persoane in acelasi timp, dar de obicei nu se intampla asa; unul dintre cei doi unul iubeste mai mult, cu o intensitate mai mare. N-ar fi ideal sa spui cuiva "Nu te mai iubesc" si el sa raspunda "ok" si vietile voastre sa continue simplu, sa nu mai existe suferinta stupida din dragoste?
Oricum ar fi ele, in viata, relatiile sunt cele care ne dau cele mai mari bucurii si cele mai mari deceptii. Nu poti trai singur asa ca.... poate coltul lipsa e chiar ce trebuie ca lucrurile sa dureze. Si cu toate dezamagirile ... spargem mereu cate un colt ... pentru ca it feels f***ing good.
Ar fi o situatie ideala daca dragostea s-ar termina intre doua persoane in acelasi timp, dar de obicei nu se intampla asa; unul dintre cei doi unul iubeste mai mult, cu o intensitate mai mare. N-ar fi ideal sa spui cuiva "Nu te mai iubesc" si el sa raspunda "ok" si vietile voastre sa continue simplu, sa nu mai existe suferinta stupida din dragoste?
