Nu trebuie sa ai regrete, dar pe langa asta nu esti om daca nu ai avea regrete, am vazut in tine potențial , tu vei doborî ziduri, vei sparge măști, dar păcat ca-n tot acest timp vei suferi, oricum te invidiez caci , Tu... traiesti tot, te implici in tot, te daruieste , si pe langa asta nu sti ce inseamna nu, mi-a placut de tine din prima clipa-n care am inceput sa te cunosc, și contrar asteptarilor, știam ce mă asteaptă, știam ce te asteaptă, numai ca poate nu am vrut sa te avertizez, am fost crudă si insipidă, ca de obicei am facut apel ( poate involuntar) sau nu, la ratiune fără să ascult ce zice inima, ce ziceai tu...

Tu esti ca....ca și mine, tu...nu trebuie sa dispari, nu o sa dispari din amintirea mea, căci am facut imprudența de a te cunoaște .

Esti nervos, ești dezgustat, nu te condamn, dar citeste mai departe si incearca să nu ma judeci, eu te distrugeam, eu te-as fi dus pe ”culmile disperării”, te-aș fi sugrumat , ai fi cazut din cauza mea, un drog nefast asta sunt....dar....alaturi de mine , cunoscându-mă pe mine ai fi cunoscut atâtea, te-aș fi putut completa, nu ai fi stiut ce te așteaptă, poate te-ai fi indrăgostit, ai fi cunoscut teatrul, si nu drama, filosofia si nu deznadejdea, muzică bună pentru nopțile fierbinți, filme excepționale pentru serile sub clar de lună si stele efervescente, la care să te tot holbezi. Te-ai fi cunoscut pe tine, tot, pentru ca până acum ai fost doar o umbră, te-as fi obligat, si ție ți-ar fi plăcut

As fi vrut sa nu fii fost doar un simplu un miraj / iluzie, o percepție falsă, o aparență inșelătoare, ci un refugiu, un azil, un adăpost, o scăpare....o alinare.

Tu...trăiesti in a ta lume, stiu insă ca ai mai incercat sa deschizi ochii dar te-a ars soarele

stii de ce ai nevoie?

p.s. Să te uiti la filmul ”City of angels”